Ninge , ninge mereu.Fulgi mari plutesc în văzduh şi se aştern într-un covor din ce în ce mai pufos.Zăpada scânteietoare împodobeşte copacii cu ghirlande şi par ca nişte figurine de zahăr.
Deşi iarna este cumplită şi viscolul frământă lumea, derdeluşul este plin de copii veseli cu obrajii aprinşi.Casele pitite sub căciuli mari şi albe unt înconjurate de un câmp de cristal.Este un peisaj mirific: covorul moale şi pufos de zăpadă domină pământul care pare mort.Singurele urme de viaţă le reprezintă copii zglobii, fumul care se ridică deasupra caselor şi instalaţiile ce împodobesc străzile , vitrinele şi copacii.Acestea simbolizează sărbătorile de iarnă care aduc bucuria şi iubirea în sufletele noastre.Iarna este ca o zână albă ce soseşte pe meleagurile noastre în sania ei de argint trasă de reni.Ca o adevărată războinică ea pune stăpânire pe pământ.Cerul este posomorât şi trist , iar soarele, prizonier în spatele draperiilor de nori grei şi ameninţători.Iarna aşează peste întinderi o dantelă albă strălucitoare,ţesută mărunt cu miliarde de cârlige şi ace.
Acest peisaj de iarnă , pare desprinsă dintr-un basm , se întâlneşte tot mai rar şi de aceea este ceva nepreţuit , ceva ce fiecare dintre noi ar trebui să experimenteze măcar o dată în viaţă.
frumoasa compunerea...
RăspundețiȘtergere