Heidi , fetita muntilor

O fetiţă orfană,crescută pănă atunci de mătuşa ei Dete,este lăsată în grija bunicului,un om ursuz de la munte.Cabana,pajiştea,înalţimile munţilor o atrag pe Heidi,care simte că acolo este adevarata ei casa.Viaţa ei liniştita şi prietenia cu Peter,băiatul care ducea caprele la păşune,sunt tulburate de o călatorie nedorita la Frankfurt.
La familia Sesemann,Heidi este găzduită pentru a ţine companie unei fetiţe infirme,Clara,dar nici oraşul,nici amabilitatea familiei care o găzduia nu pot să-i şteargă amintirile dragi din munţii Elveţiei.
Cu toată dragostea ei,Clara nu-i poate oferi fetiţei din munţi liniştea şi bucuria de acasă.De dor,Heidi devine somnambulă,punându-şi sanatatea în pericol.
De aceea domnul Sesemann îi permite să se întoarcă la bunicul ei,încărcată de daruri pentru toţi cunoscuţii.Cel mai mult se bucură Heidi că poate s-o ajute pe bunica oarbă a lui Peter,pe care o iubea ca şi cum ar fi fost propria ei bunică.
Revederea este emoţionantă,transformându-l pe bătrânul morocănos într-un om plin de optimism şi amabilitate.Medicul din Frankfurt o vizitează pe Heidi,iar apoi îşi anunţă sosirea in locurile fermecate din munţi si Clara,însoţită de bunica ei.
Aerul curat şi hrana sănătoasă o ajută pe fetiţa paralizată să-şi recapete încet puterile ,astfel încât Clara îi provoacă tatălui ei,domnul Sesemann,o adevarată surpriză:îi demonstrează că poate să meargă.